Afinul

Afinul este un arbust mic,cu ramuri anguloase. Frunzele sunt ovate, denticulate, verzi pe ambele fete. Florile sunt verzui rosietice, dispuse cate 1-2 la subtioara frunzelor. Infloreste in mai-iunie. Fructul este o baca albastra cu suc violaceu. Creste in regiuni montane, in paduri de conifere, pasuni, pe stanci, pe soluri silicoase, pana la 2500 m altitudine.

Produsul vegetal folosit: frunzele si fructele - Folia et fructus vaccini myrtilis. Frunzele, impreuna cu ramurile, se recolteaza pe vreme insorita, in lunile mai-septembrie, iar fructele cand sunt bine coapte, in lunile iulie-septembrie.

Principii active: Frunzele contin : tanin, arbutina, hidrochinona, mirtilina, neomirtilina. Fructele contin: tanin, pectine , mirtilina, zaharuri , provitamina A, vitamina C, acizi organici (citric, malic, oxalic, succinic, lactic).

Actiune farmaceutica: astrigent, bacteriostatic , hipoglicemiant , antidiareic, diuretic , creste acuitatea vizuala, antihelmintic.

Indicii terapeutice: diabet , reumatism , guta , enterocolita, parazitoze intestinale , infectii urinare , uremie.

Mod de utilizare: Sub forma de infuzie, care se obtine din frunze. Se beau 2-3 cani pe zi.

Frunzele şi fructele de afin au proprietati astringente datorita taninului. Au activitate antibiotica, modificand favorabil flora patogena intestinala . Actiunea hipoglicemianta a frunzelor de afin este controversata. Frunzele intra in compozitia ceaiului dietetic.

Afinul mai este indicat in infectia urinara , ca antiseptic minor si diuretic , in reumatism , in guta , in colita de fermentatie sau de putrefactie.